Scorţişoara, condimentul din îndepărtata Indie

Este unul dintre cele mai vechi condimente, cunoscute încă din Antichitate. Provine de la un arbore veşnic verde care creşte în regiunile tropicale unde temperatura aerului nu scade sub 15oC.

În culturi intensive există două specii: scorţişoara de Ceylon (Cinnamomum zeylanicum), originară din India şi din insula Ceylon şi extinsă în cultură în Malaezia şi în insulele africane Madagascar şi Seychelles, şi scorţişoara de China (Cinnamomum cassia), originară din sudul Chinei şi preluată în cultură în Vietnam şi India. Arborele are înălţimea de 10-15 metri, este foarte ramificat, dar se fasonează manual la anumite perioade, pentru a forma o coroană robustă, cu numeroşi lăstari. Frunzele sunt persistente, groase şi aspre. Florile mici şi albe au forma unor cupe, grupate în mănunchiuri. Fructele au formă de ghindă.
De la arbori mai mari de 8 ani se recoltează scoarţa de pe tulpini şi de pe ramuri, lăsând arborele să crească în continuare. Detaşarea scoarţei se face în sezonul ploios, pentru a uşura operaţia de recoltare. Materialul cel mai bun este folosit în scopuri condimentare, iar restul este destinat obţinerii uleiului eteric printr-o tehnică specială de distilare şi redistilare. Scoarţa uscată se livrează sub forma unor suluri alcătuite din 8-10 scoarţe rotunjite, puternic aromate, cu gust înţepător şi dulceag.

Efecte medicinale

Proprietăţile terapeutice ale scoarţei şi uleiului sunt foarte variate: excitante, stomahice, antiseptice, bactericide, fungicide, dezinfectante, carminative, antispastice, vermifuge, antidiabetice, analgezice, stimulente cardiace şi antiinflamatoare. Scorţişoara a fost un component principal în terapia medicală practicată, în mod tradiţional, în India, de peste 5.000 de ani, constatându-se efecte benefice în multe afecţiuni maladive.

Pentru buna funcţionare a aparatului digestiv are rol în combaterea balonărilor şi aerofagiei, indigestie, diaree, crampe la nivelul abdomenului superior. De asemenea, are rol stimulativ al secreţiei salivare şi gastrice şi al mişcărilor intestinale (peristaltism).

Antibacterian eficient

Precum majoritatea condimentelor, scorţişoara împiedică dezvoltarea bacteriilor din stomac şi stimulează pofta de mâncare. În caz de indigestii şi crampe dureroase, se recomandă uleiul eteric picurat pe un cub de zahăr sau o băutură cu însuşiri stimulatoare care conţine câteva picături de tinctură din scorţişoară (preparată prin macerarea a 20 g praf în 100 ml alcool 40o, timp de 10 zile). În bolile respiratorii, vindecă tusea, gripa şi răguşeala şi combate germenii care provoacă infecţiile tractului respirator (se recomandă infuzia de scorţişoară şi cuişoare, preparată din câte o linguriţă din fiecare, la 250 ml apă clocotită şi infuzată timp de 15 minute). La bolnavii de gripă, asigură un somn liniştit şi alină durerile de cap prin masarea tâmplelor cu ulei.

În diabetul zaharat, s-a constatat o creştere de 20 de ori a capacităţii insulinei de a metaboliza glucoza la nivelul celulelor adipoase (se ia sub formă de pulbere, zilnic câte un vârf de linguriţă sau se introduce într-un pahar cu suc de fructe neîndulcit).

Scorţişoara alungă oboseala fizică şi intelectuală şi stările de stres nervos, calmează durerile reumatismale, artrozice şi nevralgiile, având efecte relaxante după masajul cu ulei, combate unele afecţiuni genitale (dismenoree, metroragii) apărute la eforturi fizice sau în timpul sarcinii, ameliorează durerile de dinţi şi măsele prin tamponări locale cu tinctură de scorţişoară (eventual diluată) şi contribuie la vindecarea rănilor.

Persoanele care suferă de ulcer gastro-intestinal în fază acută precum şi femeile gravide vor evita consumul de scorţişoară, mai ales în doze mari, care produc insomnii şi depresii psihice.

Stimulent al poftei de mâncare

În domeniul alimentar se folosesc scoarţa, pulberea şi uleiul eteric ca ingrediente aromatice şi condimentare pentru supe, sosuri, preparate din carne, salate cu tomate, dulciuri, produse de patiserie, cofetărie şi panificaţie (pâine, cornuri) precum şi în băuturi alcoolice (lichioruri, vermuturi) şi nealcoolice de tip Cola.

Scorţişoara satisface pofta de dulce, fiind utilă la persoanele cu glicemie ridicată (se ronţăie în gură bucăţi sfărâmate de scoarţă). Având un conţinut ridicat de calciu, scoarţa se presară peste fulgii de cereale de la micul dejun, mărind pofta de mâncare.

-extras din Ziarul Lumina din 30 Iunie 2008